De ce te iubeste copilul tau?


Cu toate progresele făcute de știință, nimeni nu poate determina cu exactitate motivele pentru care copiii își iubesc părinții.
La lista noastră de zece motive se mai pot adăuga probabil alte 100…
Tu te-ai îndrăgostit de el încă de la prima ecografie, pe când era ceva mai mare decât o sămânță, dar îi puteai auzi deja inimioara bătându-i.
L-ai privit timp de nouă luni cu dragoste, l-ai simțit cum reacționează la ce-ți place și ce nu, i-ai învățat pe de rost programul de joacă și de somn din burtică și de-abia ai așteptat să îl strângi în brațe. Tu l-ai iubit necondiționat, din prima clipă. Te-ai întrebat vreodată de ce te iubește copilul tău?

1. Tu l-ai adus pe lume 
Chiar dacă vederea nu îi ajută prea bine în primele săptămâni de viață, nou-născuții deschid ochii imediat când aud vocea mamei lor și au reacții prefe­rențiale față de aceasta.
Dacă un nou-născut este ținut în brațe de către un străin în aceeași manieră în care îl ține mama și ascultă aceleași cuvinte, rostite cu aceeași intonație, nu va răspunde în ace­lași mod ca mamei lui.
Cea mai plauzibilă explicație pentru această reacție este faptul că vocea mamei îi este cunoscută încă din viața intrauterină și chiar dacă nu are aceeași rezonanță ascultată din exterior, registrul vocii și intonația sunt inimitabile.
Următorii pe lista persoanelor recunoscute de bebeluși sunt tatăl și bunicii. Unele studii încearcă să demonstreze că la naștere bebelușul percepe deja simpatiile și antipatiile dintre membrii familiei, în funcție de tonalitatea vocilor pe care le-a auzit și a bătăilor inimii mamei în momentele tensionate.
Anumite mirosuri, mișcări, culori și detalii familiare, pe care bebelușii le înregistrează în primele luni de viață, îi dau un sentiment de siguranță și încredere și mai târziu, în viața de adult, când le va asocia cu toate senzațiile plăcute din copilărie.

2. Pentru că îl iubeștiVenirea pe lume este un moment traumatizant pentru un bebeluș. După nouă luni de stat la căldură, în siguranță și cu “servicii all-inclusive”, se trezește într-o cameră în care mami țipă, lumea se agită, este prea multă lumină, cineva îl ia și îl poartă de colo-colo, ba îl curăță, îl înfașă, îl duce într-un loc cu mult zgomot, unde stă pe o suprafață tare.
Apoi mai apare o senzație ciudată, care îl face să plângă. Nu știe exact că îi este foame, dar mami îl pune la sân și-l face instantaneu să se simtă mai bine. Și puiul de om învață repede că, de obicei, din trei în trei ore, mami va face aceeași magie și îl hrănește cu lapte, dar și cu multă dragoste.

3. Ai grijă de el
În primele zile, puține sunt activitățile din programul unui bebeluș. Somnul și masa sunt puncte de atracție. Iar spațiul din jur este înspăimân­tător.
Orele de masă sunt, și din acest punct de vedere, un prilej de apro­­piere. Și micu­țul, care distinge con­tururile la distanță mică, vede figura mamei, care i-a zâmbit de la prima întâlnire și care continuă să o facă ori de câte ori îl pune la sân sau îl hrănește cu biberonul. Nu știe încă ce e acela zâmbet, dar simte, cumva, căldura celei care îl ține în brațe și îl hrânește.
O privește ca pe un obiect de stu­diu și asociază zâmbetul ei cu starea lui de confort.
Ritualul acesta al mesei, repetat de câteva ori pe zi, este singurul lui reper într-o lume cu prea multe necunoscute.
Masă, zâmbet, confort este schema pe care bebelușul n-o înțelege, în accep­țiunea clasică a cuvântului, dar o percepe, cumva, instinctiv.
Cei mai mulți bebeluși zâmbesc, de altfel, dacă ar fi să dăm crezare studiilor, în timpul unei mese oarecare, din timpul zilei.

4. Îl alinți
Nu poți răsfăța un bebeluș, se spune. Sigur, bunica n-ar fi de acord poate cu tactica ta de a-l ridica în brațe ori de cate ori plânge. Părinții noștri erau de părere că un copil trebuie pupat doar în somn…
Dar noile teorii contrazic vechile experiențe. Cu cât un bebeluș este mai alintat, cu atât el se va dezvolta mai bine. Ca să se pună problema răsfățului, este nevoie să se ia în discuție memoria cognitivă, adică abilitatea copilului de a face legătura între acțiunea sa și (re)acția mamei.

5. Îl faci să se simtă în siguranță
Imaginează-ți că după ce ai fost singurul ocupant al unei garsoniere confortabile, ești târât la bunici, la pediatru, la prietenii părinților sau chiar la mall. Nu te-ai speria îngrozitor? Tu ai avea nevoie de rutină, de siguranță și, în schimb, ești asaltat de o mulțime de “stimuli” care te bulversează. Noroc că mami e cu tine.
De fiecare dată când ești speriat, te liniștește. Nu nu­mai că te liniștește, dar îți explică ce se întâmplă și, prin asta, de­fi­nește granițele noii tale lumi.
Și chiar dacă mami face lucruri pe care nu le înțelegi sau care nu-ți plac (te pune în pătu­țul tău, când tu ai mai vrea să “atârni” în brațele ei și să-ți cân­te adormitor, sau te îmbracă în body-ul acela enervant, când tu te simți atât de bine în fundulețul gol), înveți, încet-încet, care sunt gra­nițele și regulile de care ai, până la urmă, nevoie în lumea asta uriașă.

6. Îi plac mișcările tale – modul în care mergi și-l legeni, de exemplu. Și ritmul acela repetitiv îi aduce aminte de bătăile inimii tale, de pe vremea când singurele lucruri pe care le auzea și se simțea foarte bine erau inima și mersul tău legănat.
Și apoi, atingerea aceea iubi­toare și delicată. De fiecare dată după băiță, de exemplu, mami freacă spatele și burtica bebe­lușului cu aceleași mișcări cu care, în timpul sarcinii, își mângâia propria burtică, iar bebelușul recunoaște cumva mișcările ei.

7. Îl înveți să comunice
Până la vârsta la care este suficient de mare să îți poată răspunde, bebelușul tău a învățat – și în cea mai mare parte, de la tine – o mulțime de cuvinte. I-ai vorbit în timp ce ai schimbat scutecele, în timp ce i-ai dat să mănânce sau ce i-ai făcut băiță, pe strada, în parc, în magazine.
Cu ajutorul tău învață să comunice cu lumea. În preajma primei lui aniversări nimeni nu reușește să înțeleagă “bebeleasca” lui, cu excepția ta și, poate, a lui tati. Toți ceilalți se vor strădui minute în șir să deducă semnificația lui “duti” sau să înțeleagă de ce “poc” înseamnă apă.
Doar ma­mi știe fiecare “cuvințel” care are în spate o întreagă istorie, pe care a po­vestit-o cu lux de amănunte și lui tati, când el a venit de la birou, sau bunicilor, prietenilor, vecinelor și colegelor de parc.

8 . Îl ferești de primejdii – și aici nu vorbim numai despre faptul că îl faci să se simtă în siguranță, în lumea înconju­rătoare, ci că îl ferești de tot ce i s-ar putea întâmpla rău, concret.
Îndepăr­tezi obstacolele din calea lui, îi pui centura de siguranță la cărucior, pui apărători de protecție la toate prizele, colțurile, ser­tarele și ferestrele care se află pe teritoriul lui.
Îl protejezi de frig, îl aperi de căldură, ploaie și vânt, îi “tapetezi” grilajul pătuțului, ca nu cumva să se lovească dacă se agită în timpul somnului.

9. Îl faci să se simtă atât de bine și de important! Cel mai mic lucru pe care-l face este o victorie săr­bătorită cu întreaga familie: primul zâmbet, prima rostogolire, primul cu­vânt, primul pas, prima masă cu “auto-ser­vire”. Când are temeri că nu poate să facă singur lucruri, tu le spulberi cu un singur surâs sau cu aplauze furtunoase. Și nici nu bănuiești ce mare importanță au ele pentru un om așa de mic.
Toate aprecierile tale îi dau încredere și îl mo­tivează să se avânte, în fiecare zi, cu încă un pas, ca să descopere lumea și să împartă asta cu tine, cea care l-ai învățat atâtea lucruri din prima zi când a deschis ochii. Știi exact câtă libertate de manevre să-i dai și, în același timp, cum să faci să poată explora în siguranță. Știe că, întotdeauna atunci când va că­dea, vei fi acolo, să-l ajuți și să-l consolezi.

10. Îi place când…
Te joci cu el de-a avionașele, când îi pre­gătești deliciosul piure de legume sau fructe, când ieșiți în parc și-l dai în leagăn, când îi faci băița și divinul masaj de seară, când îi citești povești sau îi cânți cântecele, când îl ții în brațe și îl acoperi cu pupici, în toate ace­le momente, copilul tău știe că-l iubești. Și dacă asta îl face să se simtă atât de bine, de ce nu te-ar iubi și el, ca să te simți și tu la fel?

Sursa: unica.ro