Mama singura - ce avantaje ai!


Nimeni nu spune că e ușor să crești un copil de una singură. Dar, oricât de mare ar fi provocarea, există câteva avantaje reale ale acestei situații.

Nu te lasa pradă senzațiilor de vinovăție. Nu te gândi la tot ce nu poți face pentru copiii tăi și la lucrurile pe nu le poți oferi. Nu te întoarce la primul hop în trecut, gândindu-te dacă nu ar fi fost mai bine să mai încerci (pentru a 1001-a oară) să repari lucrurile în relația ta, astfel încât copiii tăi să aibă și mamă și tată. La urma urmei, președintele SUA, Barack Obama și celebrul înotător Michael Phelps au fost crescuți de mame singure. Dacă ai ajuns în situația de a fi părinte unic, indiferent că ai decis acest lucru sau ai fost pusă în fața faptului împlinit, ai două variante: îți plângi de milă și te încarci cu resentimente  sau profiți de ocazie.
Nu te mai lupți
În teorie (și din multe puncte de vedere, și în practică) este de două ori mai greu să crești un copil de unul singur. Dar toată acea risipă de energie în lupta cu un partener absent sau care nu-ți împărtășește principiile referitoare la creșterea și educarea copiilor te seacă mai mult decât jobul de mamă singură. De câte ori ți se pare împovărător să fii singură pe acest drum, te rog să îți aduci aminte câte zile și nopți ai pierdut  cu certuri fără sfârșit  și cu reproșuri care n-au atras după ele vreo schimbare. Gândește-te la toate minutele, orele, zilele, lunile și anii de cicăleală,  de care era nevoie ca el să-și facă partea lui de treabă. Pe care, după ce o făcea, pe sfert sau jumătate, tot tu erai nevoită să o ”repari”. Ciocănitoarea Woody este un personaj simpatic doar în desene, și nicio femeie nu-și dorește să joace acest rol la nesfârșit în viața de cuplu și familie. Sigur că ar fi fost de dorit să nu se ajungă aici, dar nu-i așa că acum e infinit mai simplu să faci tu lucrurile fix așa cum le dorești?
Nu-ți mai subminează nimeni autoritatea
Ca părinte unic, scapi de situația în care mama zice ”nu”, iar tata zice ”da”. Un copil crescut într-un astfel de sistem nu mai înțelege de cine să țină cont și ce se dorește de la el de fapt. Drept care va sfârși prin a nu mai accepta vreo autoritate. E drept că trebuie să-ți asumi tu responsabilitatea de a lua deciziile și de a juca și rolul polițistului bun și pe cel al Zânei rele. Dar tocmai pentru că acum faci tu regulile jocului, vei lua decizii în cunoștință de cauză, vei fi consecventă și nu te vei autosabota. Sigur, există riscul ca atunci când se întorc din weekendul cu tati, copiii să-ți aducă argumentul ”dar tati ne lasă să…”, dar astfel de situații se rezolvă mult mai ușor acum, decât pe vremea când  discuțiile în contradictoriu aveau loc, de cele mai multe ori, în fața copiilor.
Tu decizi programul
În teorie, când amândoi părinții sunt în peisaj, sarcinile administrative și cele legate de programul copiilor se împart la doi. Realitatea demonstrează însă că mamele sunt cele care fac slalom printre îndatoririle zilei. Programul unei amice măritate arată cam așa: dimineața duce copilul mare la grădiniță, se întoarce acasă pentru a alăpta fetița nou-născută, aleargă apoi la birou, la pranz se întoarce acasă pentru masa micuței, după care gonește spre grădiniță, să-l recupereze pe junior, pe care îl aduce acasă, apoi se întoarce la birou, de unde pleacă seara. Nu-i așa că ați obosit numai citind aceste lucruri? Fără să generalizăm sau să acuzăm,  adevărul este că tăticii lipsesc mai des de la serbări decât noi. Într-o familie în care ambii părinți muncesc (chiar în situația în care responsabilitățile lor profesionale și veniturile obținute sunt egale), se consideră că este de datoria mamei să se ocupe de copii. Singură fiind, ești nevoită să renunți complet la fantezia că te poți baza pe partener (care de cele mai multe ori nu avea, oricum, acoperire în realitate) și te vei organiza mai bine.
Tu decizi bugetul (și nu te mai scuzi pentru extravaganțe)
Cu excepția cazului în care înainte vă numărați pe lista celor mai bogați 300 de oameni din România, mai mult ca sigur, ați avut discuții pe teme legate de buget. Ca mamă singură, ești nevoită să fii foarte organizată cu finanțele. Din păcate, pensiile alimentare  fie sunt simbolice, fie nu sunt plătite de către tații care nu realizează că nu pe mamă/fosta soție o pedepsesc și că banii nu sunt pentru ea, ci pentru copil.  Ar fi de dorit să ajungi la o înțelegere care să-ți ușureze, măcar financiar, povara de a crește singură un copil. Chiar și așa, cel mai bine este să te bazezi doar pe tine. Nu are rost să-ți pierzi timpul cu reproșuri și fustrări sau plângându-ți de milă . Sigur, nu e corect că în timp ce tu înoți în datorii,  tatăl copilului, care nu plătește de doi ani pensie alimentară, se scaldă în ape limpezi prin Santorini sau Dominicană.  Dar trebuie să înveți că poți controla doar viața ta (și chiar și asta e discutabil). Adaptează-te, deci, la noua situație financiară, restructurează-ți bugetul și reconsideră prioritățile pentru copil și pentru tine. Pune însă deoparte și o sumă mică pentru la fel de mici extravaganțe. De acum, nu mai ai de ce să te simți vinovată sau să oferi justificări pentru ele. Ce dacă mai ai alte 10 de genți din piele? Numai cine nu e în pielea unei mame singure, nu știe că uneori, acesta este fix lucrul de care ai nevoie pentru a începe cu zâmbetul pe buze o nouă zi, plină de multe provocări.
Sursa: www.unica ro