Cum obisnuiesti copilul sa stea cu bunicii

 Copilul e în vacanţă, fără tine. Şi plânge de dorul tău. Iată cum îl poţi consola, în aşa fel încât amândoi să vă simţiţi cât mai bine singuri in casa.
Numai tu, cu soţul tău, ca în vremurile bune. De aceea, te-ai hotărât să-ţi laşi micuţul pe mâini bune, în lipsa ta. Adică, la bunici.

Şi totuşi, dintr-o dată, fără nici un motiv, începe să strige, printre lacrimi: „Bunico, vreau la mama!“. Şi bunica te sună şi simţi, prin telefon, că la celălalt capăt al firului, a apărut o problemă, iar ea a făcut tot ce i-a stat în putinţă să-l liniştească pe micuţ şi a ajuns la capătul răbdărilor. Ce e de făcut?

1. În primul rând, linişteşte-te. Nu ai cum să ajungi la el într-o clipă. Încă nu s-a inventat teleportarea. Aşa că nu-ţi rămâne decât să te obişnuieşti cu ideea că oricărui copil îi trebuie ceva timp să se adapteze cu noua locuinţă. Evorba, de regulă, despre 3-4 zile, în care se manifestă o dificultate naturală de adaptare, spun psihologii.

2. Nu înceta să-l suni zilnic, asigurându-l că zilele trec repede şi că în curând veţi fi din nou împreună. Pune-l să facă anumite lucruri, ca să aibă ce să-ţi povestească la întoarcere. Este util să le sugerezi bunicilor să-l răsfeţe aşa cum obişnuiai tu s-o faci, dar fără a exagera.


3. Copilul trebuie să-şi respecte ritualul obişnuit al fiecărei zile, chiar dacă ambientul s-a schimbat: somnul după prânz, povestea dinainte de culcare etc. Aceste lucruri îl ajută să suporte mai uşor lipsa părinţilor.

4. O bună idee ar fi să-i amenajezi în casa bunicilor un colţ cu jucăriile lui preferate (pe care să i le trimiţi, în cazul în care nu le-a avut în bagaje). Cei mai măricei pot telefona o dată pe săptămână părinţilor.

5. Dacă micuţul este disperat, nu încerca să pleci imediat la el. Despărţirea va fi şi mai dureroasă atunci când va vedea că pleci iar fără el. Încearcă să-l linişteşti prin telefon.


6. Este bine dacă bunicii îi caută potenţiali prieteni printre vecini. Ba, mai mult, atunci când copilul găseşte un nou tovarăş de joacă, bunicii pot permite ca acesta să doarmă cu nepotul o noapte, căci astfel va mai uita de părinţi şi va adormi mai repede.

7. Bunicii trebuie să-i acorde nepotului cât mai mult timp: să-l plimbe, să-l ducă la cinema, să-l lase la desenele animate preferate, să-l ducă în vizite la prieteni care au copii sau nepoţi, să îl însoţească în locurile de joacă pentru copii, unde ar putea să-şi facă noi prieteni.

8. De obicei, problemele de adaptare dispar după primele zile şi dorul nu-l mai face să lăcrimeze dacă micuţul are ceva de făcut. Cu complicitatea bunicilor, lucrurile se rezolvă, iar zilele trec repede. În special bunicii pot să le sporească gustul de aventură, pornind cu nepoţii (fete sau băieţi) în drumeţii scurte, însoţindu-şi paşii cu tot felul de istorioare pline de tâlc sau hazlii.

9. Bunicii trebuie să evite să se trezească în acelaşi timp cu nepotul, deoarece momentul trezirii este cel mai greu pentru el. Dacă bunicii se scoală devreme, ei pregătesc o surpriză care îl va face pe micuţ să mai uite de mama.

10. Dacă totuşi situaţia nu se rezolvă nici după o săptămână, mama trebuie să-i promită copilului că va veni să-l ia acasă. Şi promisiunea trebuie respectată, mai ales dacă micuţului i-a dispărut pofta de mâncare, nu doarme bine, nu prea se distrează şi este tot timpul trist.

Opinia psihologului...

De regulă, mamele se desprind cel mai greu de copiii lor, chiar şi atunci când este vorba despre o scurtă perioadă de timp. Adesea, tocmai din cauza comportamentului lor, o anumită tensiune pe care mama o manifestă este transmisă şi copilului, iar acesta resimte teamă. În primul rând, mama trebuie să fie cea care să accepte ideea că puiul ei nu este în pericol şi că este destul de mare pentru a putea fi lăsat câteva zile în grija bunicilor. Copiii se adaptează mai uşor decât adulţii la orice condiţii de mediu. După perioada de adaptare, adică timp de 3-4 zile, copilul va uita pe parcursul zilei de dorul de mama şi doar dimineaţa, la trezire sau seara, la culcare va avea momente mai dificile, când va dori ca părinţii să-i fie prin preajmă. Este util dacă, în aceste momente, dar nu zilnic, este sunat de mama sau tata, fără însă a i se promite că vor veni a doua zi să-l ia. Nu trebuie să i se sugereze în vreun fel copilului că părinţii sunt îngrijoraţi.

Sursa: revista Unica 

Cititi si: Cum il scoti pe BAU-BAU de sub patul copilului