Cum ii protejezi pe copii de certurile din cuplu?

Copiii, avertizează experţii în psihologia infan­tilă, aflându-se în preaj­ma părinţilor care se ceartă folosind un ton ridicat, se pot speria sau intra în panică, mai ales atunci când nu înţeleg adevăratul motiv al discuţiilor.

În plus, copiii sunt egocentrici şi se pun mereu în centrul discuţiilor, astfel încât fiecare ceartă a părinţilor le creează un mare sentiment de vinovăţie. Cu alte cuvinte, cei mici gândesc că dacă mama şi tata se ceartă, cu siguranţă este pentru că ei au fost răi, neascultători sau prea neastâmpăraţi.

Ce trebuie să faci...

Este important să linişteşti copilul, explicându-i că certurile nu îl privesc în mod direct - pur şi simplu mama şi tata au nevoie să clarifice mai multe probleme asupra cărora a apărut un deza­cord. După ce trece criza, vorbeşte din nou cu cel mic şi fă-l să înţeleagă că şi adulţii se enervează, că greşesc atunci când au crize de furie, exact aşa cum face el când se răsfaţă prea tare. Această „clarificare“ îl va ajuta pe copil să-şi formeze o imagine mai reală asupra părinţilor - aceea de oameni care mai pot şi greşi.

Nu încerca să ţi-i faci aliaţi

Nici un părinte bun nu ar încerca să manipuleze încrederea copiilor, pentru a şi-i transforma în aliaţi, într-un posibil război cu partenerul. Cu toate acestea, atunci când tensiunea nervoasă este în creştere, tentaţia este mare.
Pentru copii, părinţii sunt principalul punct de referinţă, sprijinul pe care pot mereu conta pentru a creşte şi pentru a înfrunta fără teamă necunoscutul. Iată de ce îi iubesc pe amândoi cu aceeaşi intensitate.

Când unul dintre părinţi îl denigrează sau îl vorbeşte de rău pe celălalt, îi provoacă fiului sau fiicei o mare deziluzie. Mai precis, îi provoacă o stare de confuzie şi de tristeţe, în cazul în care copilul este mai micuţ, iar în cazul în care copi­lul este mai mare, acesta va înţelege că are un rol foarte important, acela de arbitru. Şi va fi tentat să încerce să beneficieze de pe urma acestei situaţii. 

Ce trebuie să faci...

 Nu profita niciodată de iubirea copilului tău pentru a-l întoarce împotriva tatălui lui. Pentru că rănile afective pe care i le poţi provoca sunt majore. Chiar dacă tatăl este aşa cum vrei să i-l descrii tu, mai bine încearcă să rezolvi prob­lemele discutând cu partenerul tău, fără să implici în nici un fel copilul.

NU tăcerilor îndelungate...

Certurile tăcute, cele în care partenerii nu schimbă nici o vorbă vreme îndelungată (uneori săptămâni întregi), nu asigură liniştea sufletească a copiilor, aşa cum speră unii părinţi. Când mama şi tata evită chiar să-şi încrucişeze privirile şi îşi răspund monosilabic, copiii percep imediat climatul de „război rece“, dar nu îşi dau seama de ce a apărut. Rezultatul? Se pot simţi confuzi şi vinovaţi.

Ce trebuie să faci...

Chiar dacă te gândeşti că tăcând acţionezi spre binele copilului, trebuie să fii conştientă că, dacă nu reuşeşti să ascunzi conflictul, rişti să-ţi faci copilul să se simtă responsabil de problemele din familia ta. Mult mai indicat este să discuţi civilizat cu partenerul tău, să vă spuneţi ce vă deranjează şi să nu ţineţi supărarea multă vreme.

Evită tensiunile excesive...

Când certurile sau schimburile de replici agresive devin o obişnuinţă, copiii încep să se teamă că părinţii lor s-ar putea despărţi. Mai ales atunci când se instaurează un climat cu conflicte cotidiene, copiii devin nervoşi şi se tem că vor fi excluşi. Riscă să devină foarte încordaţi sau să se îndepărteze psihic de familie, retrăgându-se într-un spaţiu numai al lor. Astfel vor creşte fără a avea încredere în persoanele care, teoretic, ar trebui să le fie cele mai apropiate.

Ce trebuie să faci...

Dacă se ivesc tensiuni în cuplul tău, înseamnă că tu şi partenerul nu aţi găsit încă modul corect de a comunica şi nici nu reuşiţi să vă exprimaţi exigenţele. Cearta nu este decât o confruntare de idei, chiar dacă aceasta este făcută pe subiecte nesemnificative. Înainte de a face ceva pentru copil, îmbunătăţeşte calitatea dialogului cu partenerul. Un dialog civilizat înseamnă nu numai crearea unui confort psihic pentru voi doi, ci şi menţinerea unui echilibru sufletesc pentru copilul vostru.

Nu-i înspăimâna ţipând...

De cele mai multe ori, volumul“ discuţiei voastre în contradictoriu este într-un continuu crescen­do, astfel încât se ajunge la ţipete. Şi, mai mult decât atât, stilul de discuţie nu are nimic de-a face cu respectul reciproc sau cu ideea de relaţie civilizată între două persoane.

Aceste certuri exagerate, în care domină violenţa verbală, îi terorizează pe cei mici care se simt neputincioşi şi extrem de înspăimântaţi. În acest caz, în afară de nesiguranţa pe care o simte permanent, copiii voştri îşi pot dezvolta o adevărată spaimă faţă de părinţi, pe care nu îi va respecta niciodată, dar de care se va teme în permanenţă.

Ce trebuie să faci...

Fiecare copil se „obişnuieşte“ cu nivelul de agresivitate existent în familia sa, dar pentru orice lucru există o limită. Insultele, violenţa fizică şi verbală trebuie evitate chiar dacă el nu este prin preajmă. Pentru că micuţul este hipersensibil şi realizează, spre exemplu, că mama a fost maltratată de tata.

Dacă nu reuşeşti să schimbi acest comporta­ment, mai bine cere ajutorul unui psihoterapeut în probleme de cuplu. Copiii crescuţi într-un mediu în care domină violenţa pot deveni mai târziu ei înşişi violenţi şi se pot comporta în acelaşi mod, atunci când vor fi adulţi, cu partenerul sau cu copiii lui.

Sursa: revista Unica 

Daca ti-a placut acest articol, atunci da click pe butonul "Imi place", pentru a-l citi si altii.

Cititi si: Ce facem cand copilul isi pierde jucaria preferata?