Nu-ti mai varsa nervii pe copii!

Ti se intampla sa fii nervoasa. Cu totii avem zile mai proaste. Dar ce faci daca e copilul prin preajma si ti se pare ca tot ce face te enerveaza? E greu sa fii o mamica eficienta si zambitoare.

Uneori nu reusesti sa iti exprimi liber nervii acumulati in timpul zilei, asa ca te elibereziu de presiunea lor abia cand ajungi acasa, seara tarziu. Victime nevinovate cad ori sotul/prietenul, ori copiii.
In momentul in care ceva te nemultumeste si nu constientizezi asta, ai o stare de nervozitate pe care nu o poti explica, dar pe care nu o manifesti fata de altii.

De exemplu, se intampla sa spargi ceva prin casa din neatentie. Se poate ca vasul respectiv sa fie important pentru tine; iti spui ca nu e nimic, dar te superi in sinea ta. Uneori e suficient un eveniment atat de banal, pentru a te indispune o intreaga zi.

Explica-i furia ta...
Cel mic e foarte receptiv la tot ce se intampla in jurul lui. Si unul din primele moduri in care invata un copil este imitarea. Asa ca prezenta unor modele de rol e importanta. Daca modelul de rol e un parinte iritabil, care il repede si se comporta ca si cum ar fi suparat pe el desi nu a facut nimic, sa nu te miri daca va imita si el comportamentul. E foarte posibil sa il vezi de-a dreptul suparat, sau trantind lucruri aparent fara motiv. Chiar daca nu te manifesti prin cuvinte, copilul iti intelege starea de nervozitate.

Copiii sunt receptivi la astfel de lucruri, pentru ca sunt foarte ancorati in prezent si observa atent ce se intampla in jurul lor. E mult mai simplu sa dai un ordin si sa pretinzi sa fii ascultata, "pentru ca asa spune mama" decat sa iti bati capul sa dai o explicatie celui mic. Dar specialistii sustin ca explicatia rationala a faptelor e un pas necesar pentru ca un copil sa manifeste moralitatea si la varsta adulta.

Daca ii explici de ce trebuie sa se spele pe maini, comportamentul va avea sens si se va repeta mai usor. La fel, daca lucrurile iti scapa de sub control si ai un episod de furie in fata copilului, Explica-i: nu e vina lui si iti asumi responsabilitatea pentru starea ta. Nu trece peste episod ca si cum nu s-a intamplat nimic gandind "lasa ca e copil". Lamureste-l. Eventual, cere-ti scuze. 

Uite ce-i fac nervii tai...
Esti stresata; e greu sa te detasezi complet in fata celui mic si ti se intampla uneori sa izbucnesti. Ce consecinte are asta pentru copilul tau?

1. Nu va mai avea incredere in tine. Ok, se intampla o data; ai grija sa ii spui ca nu e vina lui. A doua si a treia oara la fel. Dar copilului sub patru ani ii e greu sa diferentieze intre sine si altii. Egocentrismul specific varstelor mici ii dicteaza ca totul are legatura cu el.

2. Va deveni confuz. Copilul actioneaza pe principiul cauza-efect: "daca sparg farfuria, nu e bine- mami s-a suparat de fiecare data". Dar daca nu face nimic din ce stie ca e gresit si mami e suparata, ceva din ce face el nu e bine. Oare ce?

3. Va prelua si integra comportamente nedorite. Parintii sunt primele modele pe carein viata si copilul va prelua foarte mult din ce vede in familie. Comportamentele frustrate, agresive intra si ele in categoria "posibil de imitat" daca se intampla des.

Sursa: revista Unica

Cititi si: Eu, mama vitrega

Maternitatea poate influenta cariera

Barbatii vor copii la 20 de ani