Un IQ scazut nu inseamna inteligenta redusa

Articolul va bucura mamele ai căror copii nu strălucesc la matematică, dar învaţă limbi străine mai rapid ca olimpicii la fizică.
Complexitatea minţii umane nu se măsoară cu un chestionar.

Mulţi şi proşti sau talentaţi şi diverşi?...
Dacă Mozart ar fi fost supus unui IQ test modern, ar fi fost considerat idiot. De altfel, multe dintre capetele luminate din trecut, responsabile cu marile invenţii şi capodopere ale omenirii, ar fi avut scoruri îngrijorătoare la testele de inteligenţă standard, aşa cum sunt construite în prezent.

Motivul este simplu, testele de inteligenţă măsoară doar un tip de abilităţi, cele care ţin de logica matematică, cea care ne ajută să devenim matematicieni, programatori, detectivi.

Aşadar, când copilul tău este testat la şcoală şi obţine un scor sub 140 (cifră peste care se regăsesc IQ-urile geniilor, conform grilei actuale), nu este cazul să te alarmezi.

În anii '70 a demarat în Statele Unite Proiectul de Cercetare a Potenţialului Uman, în cadrul căruia dr. Howard Gardner de la Univesitatea Harvard şi-a propus să studieze inteligenţa umană, plecând de la premisa că aceasta se manifestă în mai multe moduri.

El lucrase deja la Project Zero, un proiect al Universităţii Harvard care se află încă în desfăşurare şi care încearcă să identifice caracteristicile creativităţii artistice şi teza de pornire în propiectul propriu era că se poate demonstra existenţa mai multor tipuri de inteligenţă. Concluziile studiului său, odată validate, ar putea schimba modul în care ne planificăm vieţile, ne alegem carierele şi mai ales modul în care părinţii îşi cresc copiii.

Gardner a definit inteligenţa ca fiind capacitatea de a rezolva probleme sau de a fabrica produse funcţionale într-un cadru cultural dat. Plecând de la această definiţie, el a identificat în total 9 tipuri de inteligenţă, pe care un individ le dezvoltă în măsuri diferite pe parcursul vieţii.

Doar un tip de inteligenţă(!) este măsurat în IQ testele actuale. Inteligenţa logică-matematică este abilitatea predominantă în cazul a doar 23% din populaţia lumii.

Cele 9 tipuri de inteligenţă identificate de Gardner...

Inteligenţa lingvistică- abilitatea de a citi, de a scrie şi de a înţelege şi asimila gramatica şi sintaxa. Se poate potenţa prin învăţarea unori limbi străine la un nivel comparabil cu al vorbitorilor nativi.

Colegii noştri programatori posedă şi fructifică inteligenţa logică-matematică, aceea care le permite să opereze cu concepte abstracte, să facă deducţii şi inducţii. Pentru a stimula acest tip de inteligenţă, poţi să înveţi programare, dar şi să te uiţi la filme şi să… tricotezi. Pentru cine nu a pus mâna pe andrele până acum, tricotatul implică progresii şi calcule continue, cât şi gândire proiectivă.

Cei care compun şi interpretează cu multă uşurinţă muzică manifestă inteligenţa muzicală. Aceasta este mai greu de dezvoltat la o persoană matură, însă copiii pot fi expuşi de mici la sunetele naturii şi la muzică din toate genurile şi testaţi la vârsta de 4 ani pentru reperarea abilităţilor muzicale.

Inteligenţa vizual-spaţială ne permite unora dintre noi să ne imaginăm cum intră o garnitură de mobliă într-o cameră fără să facem măsurători, să asortăm perfect o piesă vestimentară din magazin cu una pe care o avem acasă sau să devenim campioni la sporturi care cer un grad înalt de coordonare şi repoziţionare în mişcare – parkour, cădere liberă, arte marţiale. Pentru a-ţi dezvolta acest tip de inteligenţă, jocurile pe calculator, lego şi puzzle-urile 3D sunt cele mai potrivite.

Inteligenţa corporal-kinestezică presupune controlul propriului corp şi folosirea lui în artă, aşa cum fac actorii, acrobaţii, dansatorii. Yoga este un exerciţiu simplu care, practicat constant, îţi va dezvolta şi ţie acest set de abilităţi.

Inteligenţa interpersonală le permite unora dintre semenii noştri să recunoască stările sufleteşti şi motivaţiile celorlalţi şi să îi organizeze. Oamenii care manifestă acest tip de inteligenţă se orientează spre cariere în marketing şi resurse umane. Poţi să îţi îmbunătăţeşti abilităţile de lucru cu oamenii începând să practici ascultarea activă (repetarea celor auzite de la interlocutor pentru a stimula comunicarea).

Inteligenţa intrapersonală
este greu de cuantificat şi detectat, pentru că ea constă în abilitatea unui individ de a-şi recunoaşte şi analiza corect trăirile, scopurile şi motivaţiile interne. Acest tip de inteligenţă este folosit de teologi, psihologi şi scriitori pentru a descrie şi analiza personalitatea umană. Blogging-ul şi jurnalul personal clasic te vor ajuta să îţi sporeşti inteligenţa intrapersonală.

Persoanele care par a avea un dar aparte de a comunica cu animalele şi plantele sunt posesorii inteligenţei naturale. Pe ei îi vom găsi antrenând câini utilitari sau lucrând ca botanişti, cosmetologi sau veterinari. Şi acest tip de inteligenţă poate fi cultivat, dacă înveţi să ai grijă de un animăluţ sau măcar o plantă.

Inteligenţa emoţională sau existenţială nu este atât o abilitate de a produce ceva măsurabil sau observabil, neputând fi asociată unei zone specializate a creierului. Ea este mai degrabă o funcţie a creierului care permite indivizilor înzestraţi să inoveze şi să se adapteze în orice situaţie, să îşi controleze emoţiile şi reacţiile fireşti şi să le pună în slujba scopurilor lor… pe scurt, inteligenţa emoţională este apanajul oamenilor de succes, al personalităţilor neconvenţionale care devin guru în domeniile lor de activitate.

Concluzii...

Sigur, rezultatele cercetării lui Gardner sunt supuse criticii şi discuţiilor în comunitatea ştiinţifică, însă ce e de reţinut aici este că fiecare individ născut sănătos şi cu creierul intact posedă mai multe tipuri de inteligenţă pe care le dezvoltă în grade diferite, în funcţie de situaţiile la care este expus în timpul vieţii.

Esenţial pentru fiecare dintre noi este să nu ne subestimăm şi să considerăm că, dacă nu putem face exact ceea ce pot face ceilalţi, suntem retardaţi. Faptul că nu ai avut media 10 pe linie la matematică în liceu nu trebuie să te facă să te simţi inferioară colegei care era olimpică la mate – îţi aminteşti doar că îşi lua temele la engleză şi franceză de la tine, nu? Dacă eşti mamă, nu îţi obliga copilul să meargă la clasa de mate-fizică şi să se facă medic doar fiindcă aceea este "clasa copiilor deştepţi". Copilului trebuie să îi testezi toate abilităţile şi să eviţi pe cât posibil să îi insufli nevoia de a fi ca ceilalţi.

Partea proastă este că societatea actuală nu recunoaşte decât inteligenţa de tip logic-matematic, împărţind astfel lumea în genii şi oameni de succes pe de o parte şi rataţi pe care nu-i duce mintea pe de altă parte. Par cuvinte dure şi radicale, dar gândeşte-te la piaţa muncii şi la cele mai bine plătite meserii ca să vezi ce abilităţi sunt cele mai apreciate.

O mare greşeală pe care o fac părinţii în creşterea copiilor este aceea de a ignora calităţile native ale micuţului şi de a-l forţa să corespundă unor cerinţe pe care ei le consideră corecte. Astfel, un copil care ar fi putut deveni un psiholog excelent, poate ajunge un economist care va merge la lucru în silă toată viaţa lui.

În definitiv, lumea nu are nevoie doar de fizicieni nuclearişti şi şefi de stat. Veterinarul, preotul, instructoarea de yoga, criminalistul, moderatorul TV şi designerul ambiental sunt tot atât de capabili de succes în ceea ce fac şi tot atât de utili lumii în care trăim.

Firmele care angajează personal pe baza testelor IQ standard ar trebui să îşi pună problema că acest test NU măsoară în toate cazurile acele abilităţi care caracterizează un angajat performant. Imaginează-ţi doar, un manager de resurse umane care stă bine cu inteligenţa logic-matematică, dar nu e în stare să interpreteze limbajul non-verbal sau să imagineze soluţii de motivare pentru personal.

Sursa: revista Unica

Cititi si: Minciunile spuse copiilor sunt nocive

Ce-l inveti involutar pe copil intr-o zi

De ce intreaba copiii mici: "de ce"