O, mama!

Îmi vin în minte cântecele simple
Cântate pe cerdac pe când eram copil.
Pe cer mai erau stele, în inima o ruga,
Si mai presus de toate aproape îmi erai,
O, Mama !

De ce-am plecat pe drumuri necunoscute, lungi,
Împins de-un dor de duca în dorul de-a gasi
O dragoste mai 'nalta de tara si de-ai mei,
Fiind asa departe ?
Ah, cântecul ma-nchide în el pâna-n adânc,
Cum te-a închis pamântul! ...
În tara-aceasta rece, sub cerul neprivit,
Streine-mi sunt de-a valma visarile ce mint,
Aducerile-aminte si poate si-acest cânt
Ce sufletu-mi raneste,
Când doar parerile de rau
De-mi mai vorbesc pe româneste ...

Autor: Mihail Steriade