Neglijenta mamei afecteaza copilul

De multe ori copilul plânge, îi dăm o jucărie şi aşteptăm să se liniştească. Lucrurile nu sunt atât de simple. Un copil poate fi agitat şi din cauza relaţiei pe care o are cu părinţii.

Frica de abandon şi ataşamentul exagerat...


O mamă prea ocupată, stresată sau depresivă nu-i va satisface copilului nevoia de apropiere fizică şi emoţională.

"Când mama nu este disponibilă fizic şi afectiv apare sentimentul de separare şi abandon. Copilul devine anxios şi se activează două forme exagerate de ataşament: ori nu o scapă din ochi pe mamă şi plânge chiar şi la cea mai mică despărţire, ori evită contactul fizic cu ea, pentru a se apăra de retrăirea experienţelor anterioare în care s-a simţit neglijat", explică psihologul Andreea Niculescu.

Cum îţi dai seama dacă cel mic suferă de una dintre cele două forme exagerate de ataşament?...
Atunci când cel mic vrea să stea în permanenţă cu tine, nu-ţi pui semne de întrebare. Presupui că este un copilaş mai "mămos". Există însă anumite cazuri în care copilul suferă de fapt de pe urma unei relaţii deficitare cu mama.

Semnele primei forme de ataşament exagerat sunt următoarele: "plânge mult, la separarea de mamă este anxios, are crize de furie şi mânie, este alert, preocupat sau o caută pe mamă în permanenţă şi este nesigur în relaţii", detaliază psihologul.

Atunci când cel mic nu vrea "la mama", te gândeşti că este un copilaş independent. În unele situaţii însă, un copil retras este un copil care nu se simte iubit.

Iată care sunt semnele celei de-a doua forme de ataşament exagerat: "nu plânge când este separat de mamă şi evită în mod cert reuniunea cu aceasta, nu socializează şi nu îl interesează oamenii, este preocupat de explorarea şi jocul cu obiecte, deoarece obiectele nu sunt imprevizibile precum poate fi mama", explică Niculescu.

Cum îl faci pe cel mic să fie încrezător în relaţia cu tine?...

Vezi viaţa şi lumea prin ochii copilului
. Ascultă-l cu atenţie şi conecteză-te astfel cu copilul din tine.

Zâmbeşte-i
copilului tău. Râzi împreună cu el la glumele pe care le face, iar acesta se va simţi foarte fericit.

Laudă-l întotdeauna când face ceva bun. Astfel el se bucură că este acceptat şi recunoscut de către tine şi se percepe pe sine ca o fiinţă bună. Această percepţie este fundamentul stimei de sine, a imaginii de sine şi a sistemului de valori pe care îl va avea ca adult.

Nu certa copilul când este în plină criză emoţională, ci încearcă, mai degrabă, să-i distragi atenţia schimbând decorul. Du-l în altă cameră a casei, de exemplu.

Îmbrăţişează-l des pe copil, mângâie-l, sărută-l, alintă-l, dar nu întrece limita pe care ţi-o pune el şi evită gesturile care nu-i fac plăcere.

Fă-i un program lejer de activităţi, cel mult o activitate nouă pe săptămână.

Citeşte-i poveşti la culcare, arată-i poze şi ilustraţii, foloseşte-ţi imaginaţia.

Vezi partea plină a paharului şi relaxează-te vis-a-vis de evenimentele noi din viaţa copilului tău.

Fii prezentă, aici şi acum, în relaţia cu copilul tău. Întreprinde activităţi cu familia în mod regulat.

Ţine stresul la distanţă de copilul tau. Copiii sunt extrem de receptivi energetic şi emoţional.

Sursa: revista Unica

Cititi si: Ce-l inveti involutar pe copil intr-o zi

Minciunile spuse copiilor sunt nocive