Exista viata dupa bebe?

Iti astepti cu nerabdare primul copil. Te-ai obisnuit cu gandul ca te vei lupta cu kilogramele acumulate in timpul sarcinii sau ca te vei trezi de mai multe ori pe noapte ca sa-l alaptezi pe bebe.

Dar… tot vei fi surprinsa. Chiar daca citesti tone de informatii, esti abonata la toate site-urile pentru mamici sau ai mai multe prietene care au trecut deja prin asta.
Dupa ce am nascut-o pe fetita mea, un copil adorabil si perfect sanatos, n-am reusit totusi sa evit celebra depresie postnatala. E un soi de dezechilibru de care sufereau 50% dintre femei, cu doua-trei generatii inainte. Acum procentul a crescut la 75%. Si continua sa creasca. Cazurile grave sunt rare. Majoritatea depresiilor postnatale trec fara sa ai nevoie de un tratament de specialitate. Dar… mai bine sa stii la ce sa te astepti!

Tu si..
O prietena de-a mea se gandea de curand ca ar face un copil… De ce? Pai, iti dai seama, doi ani acasa, fara nicio treaba... Se gandea la serviciu, fireste. Din pacate, a uitat esentialul: te asteapta un job cel putin la fel de solicitant!

Diferenta e ca pentru jobul obisnuit te-ai pregatit o multime inainte. Ai facut scoala ani de zile ca sa-i faci fata. Pe cand acum (daca nu esti cadru medical la puericultura, fireste) o iei de la zero. Pe de alta parte, am calculat: mancarica, plimbarica, baita etc, dureaza zilnic opt-zece ore.

Daca crezi c-ai sa stai acasa nefacand nimic.. think again! S-ar putea sa duci dorul serviciului. Acolo, cel putin, stiai ca se face ora 6, pleci acasa si scapi. Pana a doua zi… Acum insa e full-time job. Vei pretui la adevarata lor valoare cinci minute in care poti sa te destinzi lasand copilul in grija altcuiva… Cat despre ore petrecute la coafor sau in compania prietenelor ?... Mai bine te pregatesti sufleteste sa le abandonezi pentru un timp.

...copilul
Ce te faci cand iti vine sa-ti iei campii, te simti vinovata ca nu faci fata sau vrei doar sa te asezi intr-un colt si sa plangi? Sunt mai multe solutii, dar cea mai simpla e… sa iei copilul in brate. Crezi ca numai el are nevoie de asta? E posibil sa ai o nevoie la fel de mare ca a lui. Bucura-te de el, studiaza-l, cunoaste-l, permite iubirii sa se reverse dinspre tine spre el… Si asta iti va da toata fericirea si puterea care iti trebuie.
Abandoneaza toate gandurile care te necajesc despre el: ca e baietel si tu ti-ai dorit fetita, ca e mic si negricios, iar tu credeai c-o sa arate ca bebelusii din reclame, ca a venit acum, iar tu ai fi preferat sa vina dupa ce-ti dadeai doctoratul… Lasa-le sa curga, sa plece din mintea ta. Si bucura-te de clipa. De moliciunea parului copilasului tau, de mirosul pielii lui dupa baita, de imaginea de inger pe care o are cand doarme…

O noua viata
Nu are rost sa vorbim de cauzele fizice ale depresiei postnatale: ca estrogenul si progesteronul care te-au rasfatat in timpul sarcinii scad la de zece ori valoarea dinainte, in doar 72 de ore de la nastere. Ca prolactina creste vijelios in cateva zile. Ca esti obosita sau anemiata. Pentru corp sarcina si nasterea sunt niste suprasolicitari, oricum. Asa ca e firesc sa-ti fie greu si nu-i nicio rusine.

E important insa sa devii mama avand o atitudine justa despre asta. Daca faci un copil sperand ca el va umple un gol din viata ta, s-ar putea sa nu se intample deloc asa. Copiii sunt fericiti langa mame fericite, nu langa mame care spera sa-si gaseasca fericirea prin ei. Daca n-ai reusit sa iti gasesti implinirea inainte si speri ca un copil ti-o va aduce (doar asa se spune, nu? Ca sunt implinirea menirii unei femei…) s-ar putea sa suferi o cruda dezamagire.

Copiii nu trebuie facuti nici ca sa ai o scuza pentru un concediu prelungit, nici ca sa maresti atasamentul unui barbat fata de tine, nici ca sa te joci cu o papusa vie si in niciun caz pentru ca te preseaza familia sa "produci" mostenitori. Cel mai bine e sa faci un copil de dragul LUI. Acceptand ca el va fi diferit de tine si cel mai probabil altfel decat te astepti tu sa fie. Si iubeste-l exact asa cum e, in unicitatea si splendoarea lui.

Exista viata dupa bebe, deci? Da, exista. Doar ca e cu totul si cu totul altfel…

Sursa: revista Unica

Cititi si: Temperamentul copilului si cariera