Arata-i ca il iubesti!

Poate ca ai un copil. Poate te pregatesti sa ai. Sau poate mai e ceva timp pana atunci. Nu-i niciodata prea devreme sa incepi exercitiile pentru cea mai grea meserie din lume: aceea de parinte.

N-o sa vorbim acum despre schimbat scutece sau despre meniuri sanatoase. Asta este partea usoara! Vom vorbi despre momentul acela (si cine l-a trait, stie) in care te uiti la propria progenitura si te intrebi: ce-i trebuie? Ce ii MAI trebuie?
Fiindca tu, cu mana pe inima, crezi ca faci totul pentru copil, esti cat se poate de atenta si te straduiesti din rasputeri. Cu toate acestea, nu esti scutita de refuzuri indarjite, incapatanari ilogice sau manifestari turbulente…

Tot ce isi doresc e dragoste...
Parintii isi iubesc copiii. Cu totii stim aceasta… Mai putin copiii. Afla si ei, cand se fac mari. Dar, inainte de asta, trebuie sa o simta. Si nu doar asa… sa o simta din plin! Doi psihologi americani, Gary Chapman si Ross Campbell, au pornit o campanie in directia asta. Sa-i convinga pe parinti ca nu e destul sa-si iubesca copiii. Mai trebuie sa le-o si arate! Cu cat mai mult si mai des, cu atat mai bine.
In viziunea lor, fiecare om are ceea ce ei au numit "rezervor al afectivitatii". La copii lucrurile sunt mai delicate, fiindca ei nu-si pot umple singuri acest rezervor (asa cum fac "oamenii mari" care isi pot gasi satisfactii in munca, hobby-uri sau distractie, pe cont propriu). In plus, de felul in care acest "rezervor" este umplut sau secat in perioada copilariei depinde toata evolutia lor ulterioara. E binecunoscut ca adultii cu probleme au avut, in cele mai multe cazuri, o copilarie lipsita de afectiune.
Si atunci, a-i mentine "pe plin" rezervorul de afectiune copilului tau devine o prioritate la fel de mare ca aceea de a-i asigura traiul de zi cu zi.

Cum il faci sa o simta...
Primul si cel mai simplu mod sunt mangaierile sau atingerile fizice. Nu i le refuza! Povestea cu "nu-l lua in brate ca se rasfata" nu mai e de mult valabila! Mangaiati, alintati, tineti in brate, mai ales in timpul copilariei mici (pana in 5-6 ani) cat de mult, este sfatul celor doi psihologi. Cuvintele de incurajare sunt alta "substanta" cu care se hranesc copiii nostri. Aprecierea venita din partea parintilor e esentiala pentru ei.
Cadourile sunt un alt limbaj, dar atentie mare. Multi dintre noi folosesc cadourile ca sa compenseze atentia sau timpul pe care nu li-l pot acorda. Cadourile nu au efectul de a demonstra afectiunea noastra decat daca sunt complet dezinteresate, si nu o rasplata sau o mituire. In ultima instanta, copiii nostri dupa asta tanjesc: dupa timpul pe care il petrecem impreuna, dupa atentia pe care le-o acordam exclusiv, fara sa fim cu ochii la televizor sau cu lingura intr-o cratita. Dupa lucrurile pe care le facem impreuna cu ei, dupa jocurile pe care le jucam si increderea pe care le-o aratam.

Povestea mea...
Daca ar fi sa ii credem pana la capat pe psihologi, cand vom face asta sistematic, nici nu va mai fi nevoie de sistemul pedepse / recompense. Nu va mai fi nevoie sa inventam tertipuri, stratageme sau amenintari. Fiindca un copil care simte toata iubirea de care are nevoie nu va mai avea nici un motiv sa se opuna, nici un motiv sa fie "rau".
Fetita mea are abia doi ani. Dar stie sa faca un taraboi maxim, cu tipete si plansete daca incerc sa o incalt cu orice altceva decat niste pantofiori roz, tociti si vai de ei dupa atata purtat. Exasperarea mea e deplina. Oricate incaltari i-am adus, rezultatul a fost acelasi. Dupa ce am citit cartea asta ("Cele cinci limbaje de iubire ale copiilor") mi-am adus aminte ceva care mi-a confirmat teoria celor doi americani. Respectiva pereche de pantofiori este singura pe care am cumparat-o impreuna cu ea. I-am pus chiar banii in manuta, sa ii dea vanzatoarei. Sunt singurii pantofiori pe care i-am laudat ca fiind frumosi. Iar cand am vazut primul fluturas viu (cum o fi supravietuit in Bucuresti, nu stiu…) i-am zis: "uite, asta e un fluturas, ca cel de pe pantofiorii tai!". Eu n-am dat importanta acestor lucruri, dar pentru un copil e altceva. Atentia mea sa-i fi “incarcat” atata in ochii ei? Posibil… In orice caz trebuie sa imi fac timp pentru alte incantari, ca nu se mai poate!
In concluzie, de fiecare data cand ti se pare ca nu te mai intelegi cu copilul tau, gandeste-te la rezervorul lui de afectiune si la cate ai facut ca sa il umpli in ultimul timp.

Sursa: revista Unica

Cititi si: Iubeste-ti copilul, fara sa-l rasfeti!

Neglijenta mamei afecteaza copilul

Negociaza cu copilul, nu-l pedepsi!